Fill the signin form and go to your private zone.
Recenzie Depeche Mode
Depeche Mode s-au intors la Bucuresti si au avut un super concert pe Arena Nationala.
Thursday, 16 May 2013
Britanicii le-au oferit fanilor romani exact ceea ce asteptau: un setlist care a facut trecerea in revista a celor mai cunoscute si iubite piese ale trupei, alaturi de trackurile noi si un show de lumini si visuals pe masura reputatiei lui Anton Corbijn.
Cel de-al doilea show al britanicilor la Bucuresti, dupa cel din 2006, de pe defunctul stadion Lia Manoliu, a insemnat o confirmare a statului de una dintre cele mai bune trupe de muzica electronica din lume. Dave Gahan, Martin Gore si Andy Fletcher nu si-au lasat spectatorii sa respire, oferind momente speciale fiecarui tip de fan venit de la concert: de la ce familiarizati indeaproape cu muzica lor, ce au putut aprecia interventiile lui Martin la microfon, pana la fanii old-school care s-au bucurat de piese ca Barrel of a Gun, Black Celebration si finalul cu Just Can’t Get Enough, si cei care ii cunosc pentru hiturile Enjoy the Silence, Walking in My Shoes sau Personal Jesus.
Depeche Mode s-au tinut de program si cu putin inainte de ora 21:00 au urcat pe scena, in uralele publicului. Trupa din deschdere, F.O.X., aleasa chiar de managementul britanicilor a incercat sa mai incalzeasca atmosfera, dar e o slujba grea sa animi un public care nu te cunoaste si abia vine la concert.
DM reprezinta un nume cult pentru multi dintre cei care au crescut cu muzica lor, atat in anii 80, cand s-au lansat, cat si in anii 90 cand au avut un boom in popularitate, majoritatea pieselor pe care publicul le fredoneaza venind din aceasta perioada. Totusi, asta nu a insemnat ca nu am auzit aplauze si tipete de incantare pe Precious (unde pe fundal apareau cadre cu diversi caini) sau pe Welcome to My World, melodia cu care trupa si-a facut intrarea in scena. Walking in My Shoes sau Policy of Truth au fost momentele de mare entuziasm in public, cand se batea din palme in ritmul piesei si multimea de oameni fredona alaturi de Dave Gahan.
Solistul s-a aratat destul de timid miercuri seara, pastrandu-se pe scena si iesind doar de cateva ori pe “limba” care duce in public si fara a spune prea multe vorbe in afara de buna seara si “Thank you very much”. Totusi, a compensat prin miscarile senzuale si tipice pentru el pe fiecare piesa care ii permitea, impreuna cu multi pasi de dans intr-o parte si alta a scenei, de parca nu au trecut 30 de ani de cariera peste el. Setlistul a mai inclus Heaven si Soothe My Soul, ambele aflate pe recentul Delta Machine, iar finalul a insemnat un stadion intreg fredonand, dansand, batand din palme si cantand “Enjoy the silence” si “reach out and touch faith”.
Pentru bis, englezii ne-au tinut in continuare in priza cu Just Can’t Get Enough si Never Let me Down Again, plecand discreti si fluturand din maini, dupa ce am facut valuri la propriu cu mainile, o scena cel putin impresionanta atunci cand e vazuta de sus. Depeche Mode are clar publicul sau, mai tanar sau mai trecut de prima tinerete, insa ramane unul fidel. Acesta ii apreciaza in continuare albumele, chiar daca electronicul are mai degraba legatura cu muzica de prin cluburi acum decat cu rave-ul anilor 80.
Desi nu au umplut pe de-a-ntregul Arena Nationala, Depeche Mode au facut show – de la jocurile de lumini potrivite fiecarui ritm de piesa, pana la ceea ce se intampla pe ecranele din spatele si lateralul scenei, atat in materie de visuals cat si filmari live – cadre foarte bine taiate, regizate si gandite sa acopere toate unghiurile – public, scena, spatele scenei. La final, ramane un concert foarte bun, din care nu pare ca au trecut atatia ani de cand ii stim, vocea lui Gahan si chimia care e e pe scena fiind mereu sesizabila. In fata lor, publicul a fost mereu activ, doar in zonele cu scaune a fost ceva mai letargic, insa pana si acolo hiturile vechi au reusit sa ii mobilizeze si sa ii faca sa bata din picior.
Fara Comentarii
Adaugati comentariu